de Tudor Arghezi

Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.

El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot până la coadă
Tăbărate mii, grămadă,
Şi l-au strâns cu meşteşug,
Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toţi micii împreună.

(1954)
Prisaca»

Poezii

Măi, ghiduşă cărticică,
Chiar de eşti aşa de mică,
Draga mea, cum reuşeşti
Să ne bucuri cu poveşti,
Poezii nenumărate
Cu versuri frumos rimate?
De poveşti ce să mai spun?
N-am văzut ceva mai bun!
Ce pe mine mă inspiră
Să desenez din natură.
Multe lucruri ne înveţi,
Cum să fim copii isteţi.

Şcoala de română

de Grigore Alexandrescu

Un şoarece de neam, şi anume Raton,
Ce fusese crescut sub pat la pension,
Şi care în sfârşit, după un nobil plan,
Petrecea retirat într-un vechi parmazan,
Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.

Cum că domnul Raton îndată s-a gândit
Să o ia la picior, nu e de îndoit.
Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,
Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,
Începu a striga: “De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc?

Binele şoricesc cât de mult îl doresc
Şi cât îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu!
Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei,
Şi că aveţi cuvânt să vă plângeţi de ei;
Dar nu sunt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor.

Eu carne nu mănânc; ba încă socotesc,
De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.”
La ăst frumos cuvânt, Raton înduplecat,
Văzând că Dumnezeu de martor e luat,
Îşi ceru iertăciuni şi-l pofti a veni
Cu neamul şoricesc a se-mprieteni.

Îi duse pe la toţi, şi îl înfăţişă
Ca un prieten bun ce norocul le dă.
Să fi văzut la ei jocuri şi veselii!
Căci şoarecii cred mult la fizionomii,
Ş-a acestui străin atâta de cinstit
Nu le înfăţişa nimic de bănuit.

Dar într-o zi, când toţi îi deteră un bal,
După ce refuză şi limbi şi caşcaval,
Zicând că e în post şi nu poate mânca,
Pe prietenii săi ceru a-mbrăţişa.
Ce fel de-mbrăţişări! Ce fel de sărutat!
Pe câţi gura punea,
Îndată îi jertfea;
Încât abia doi-trei cu fuga au scăpat.
Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit.

Parinti.com

Pic, pic, pic
Cine-i oare, cine?

Pic, pic, pic
Iata ploaia vine.

Vine pe furis,
Pe acoperis,
Printre ramurele
Si pe floricele.

Ba o simt si eu
Pe nasucul meu.
Pic, pic, pic
Ploaia s-a intetit.

Şcoala de română

Un copil din grupa mică
O întreabă pe furnică:
- Ce tot cari, tu, în spinare
Cât este ziua de mare?
Nu ţi-e greu, nu oboseşti?
Stai puţin să te odihneşti!

- Of, nu pot, copile dragă,
Eu muncesc ziua întreagă,
Car, adun în muşuroi
C-am copiii mici… şi-apoi
Ai şi tu părinţi ca mine,
Ştii cât muncesc pentru tine?

Şcoala de română

Cloşca noastră cea moţată
Este foarte supărată,
Scurmă curtea, răscoleşte
Şi mereu cotcodăceşte
Fiindcă puii ei moţaţi
Tare-s neastâmpăraţi.
Le tot spune şi-i învaţă,
Tot mereu le dă povaţă.
Însă puii-s mici, nu ştiu
Şi tot strigă piu, piu, piu!

Şcoala de română

Albinita
În grădina de flori plină
Vesel zboară o albină,
Zumzăie din floare în floare
Ispitită de culoare.

Florile râd în lumină,
Cântă întreaga grădină,
Ea culege migălos
Polenul cel preţios.

Şcoala de română

O răţuşcă îmbufnată
Stă pe mal cam supărată.
- Mac, mac, mac
Şi mac, mac, mac,
Eu în baltă nu mă bag
Că mă ud pe lopăţele,
Nu mai pot merge cu ele.
- Ga, ga, ga!, râde gânsacul.
- Oac, oac, oac!, strigă brotacul.

Unde aţi mai văzut voi,
Dragi copii de pe la noi,
O răţuşcă supărată
Să nu vrea să intre în baltă?

Măi, răţuşcă mititică,
Intră în baltă fără frică.
Acolo te răcoreşti
Şi prieteni buni găseşti!

Şcoala de română

Pisicuta mea frumoasa
Cu blanita matasoasa
Si cu nasul mititel
Dragalas si frumusel

Dar de ce cand esti iubita
Tu scoti gheara ascutita
Si ma zgarii? Nu vezi oare
Ca-mi faci rau si ca ma doare?

Şcoala de română

Unde-i mâţa să ne vadă,
Să ne vadă, să nu creadă?
Chiţ-chiţ-chiţ!
Chiţ-chiţ-chiţ!
Mâţa-i dusă de acasă,
Şoarecii joacă pe masă:
Chiţ-chiţ-chiţ!
Chiţ-chiţ-chiţ!

Unde-i mâţa să ne vadă
Că am luat casa în pradă?
Chiţ-chiţ-chiţ!
Chiţ-chiţ-chiţ!
Mâţa-i dusă în cămară,
Noi suntem stăpâni în ţară!
Chiţ-chiţ-chiţ!
Chiţ-chiţ-chiţ!

Şcoala de română