Un copil din grupa mică
O întreabă pe furnică:
- Ce tot cari, tu, în spinare
Cât este ziua de mare?
Nu ţi-e greu, nu oboseşti?
Stai puţin să te odihneşti!
- Of, nu pot, copile dragă,
Eu muncesc ziua întreagă,
Car, adun în muşuroi
C-am copiii mici… şi-apoi
Ai şi tu părinţi ca mine,
Ştii cât muncesc pentru tine?
De ziua ce-o astepti in prag
Cu multe flori alese
Eu iti doresc maicuta mea
Ani multi si sanatate.
De la primul pas al tău
Te păzeşte de ce-i rău.
Te iubeşte si te ceartă,
Te învaţă şi te iartă!
Cine va-ngrijeste,
Cine va iubeste,
Zi de zi munceste
Pentru a va creste?
Ne dam seama?
Este mama!
De sunteti vreodata
Tristi sau suparati,
Cine va saruta
Ochii-nlacrimati?
Ne dam seama?
Este mama!
Basme minunate
Cine povesteste,
Jucarii frumoase
Cine daruieste?
Ne dam seama?
Este mama!
Nu-i copil în lumea-ntreagă
Care astfel să nu spună:
”Mama mea e cea mai bună,
Mama mea e cea mai dragă!”
Spun la fel iedul, mierliţa,
Orice pui ce vieţuieşte
Şi cu-atât mai mult fireşte,
Spun băiatul şi fetiţa.
Spun şi eu măicuţei mele
Si voi spune totdeauna:
”Mamă, tu eşti numai una,
Cum sunt soarele şi luna!”
N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum să cred atatea vesti,
Când din scrisori eu vad precum matale
Din zi în zi mereu intineresti.
Mamă dragă, ce-aş putea
Să-ţi urez de ziua ta?
Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor în toate,
Pace şi zile senine,
Să mă poţi creşte pe mine.
Sus pe cer sunt multe stele,
Pe pământ sunt floricele,
Dar nici una dintre ele
Nu-s ca ochii mamei mele!
Pruncii îl zuruie.
Bătrânii îl visează.
Bolnavii îl șoptesc.
Muții îl gândesc.
Fricoșii îl strigă.
Orfanii îl lacrimă.
Răniții îl cheamă.
Iar ceilalți îl uită.
O, Mamă! O, Mamă!
Poezii
Editura “Litera Internațional”
