Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Ca să-nceapă ploaie,
Să curgă siroaie,
Cu găleata, leata,
Peste toată zloata:
Unde dă cu maiul
Să crească mălaiul,
Unde dă cu sapa,
Să curgă ca apa,
Hai, Catrino, să sărim,
Paparudele,
Să stii iarna ce pătim,
Paparudele.
Ca pasărea prin copaci,
Paparudele,
Ploaie multă ca să faci,
Paparudele,
Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Ca să cază ploile,
Cu găletile,
Paparudele,
Să dea porumburile,
Cât gardurile,
Paparudele,
Si să crească spicele,
Cât vrabiele,
Paparudele,
Să sporească grânele,
Să umple pătulele,
Paparudele,
Să deschize cerurile,
Paparudele,
Să pornească ploile,
Paparudele,
Si să feresti holdele,
Paparudele,
De toate tăciunele,
Paparudele,
Din toate ogoarele,
Paparudele!
Archive for the ‘P’ Category
Paparudele
July 7, 2009Paparudă, rudă
March 11, 2009Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Ca să-nceapă ploaie,
Să curgă şiroaie
Cu galeată, leată,
Peste toată zloată:
Unde dă cu maiul
Să crească mălaiul,
Unde dă cu sapa
Să curgă ca apa.
Paparudă, rudă,
Vino de te udă,
Ca să cază ploile,
Cu găleţile,
Să dea porumburile
Cât gardurile,
Şi să crească spicele
Cât vrăbiile,
Paparudele!
Să sporească grânele,
Să umple pătulele,
Să deschize cerurile,
Să pornească ploile,
Şi să fereşti holdele,
De toate tăciunele,
Din toate ogoarele,
Paparudele!
Poveşti de primăvară
March 9, 2009FLOARE LA URECHE
Proaspătă şi sperioasă,
Rază nouă-mi intră-n casă.
Întârzie cu mirare
Peste prag, peste covoare,
Se ridică la fereastră
Ca să vadă ce-i în glastră,
Poleind cu aur dulce
Un mănunchi de busuioc
(Poate-şi caută un loc
Să se culce?)
Şi rămâne aninată,
Nebunatică şi vie,
De-o garoafă de hârtie
Ruptă şi decolorată.
Şi deodată, floarea veche
Râde, roşie ca para,
Că şi-a pus-o la ureche
Primăvara…
PRIMĂVARĂ ÎN GLUMĂ
Ger târziu de primăvară,
Ger uitat de iarna sură
Prin zăvoiul zgribulit,
Cu omătul netopit.
Pe sub tufe de răsură,
A adus cu el aseară
Vânt din munte,
Ploi mărunte,
Grindină cât un grăunte
Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară.
A trecut pe ulicioară
Şi s-a dus
Pe deal în sus,
Şi pe geamuri mi-a lăsat
Fir de ferigă presat,
Flori de zahăr, stele reci
Şi căsuţe de culbeci.
Şi-n lumina dimineţii,
Geamurile mele par
File dintr-un vechi ierbar,
Unde-ar fi presat băieţii
Ierburi nalte şi-nfoiate,
Albe flori înfrigurate,
Adormite-n fund de lacuri
Din răscrucea altor veacuri.
SE TOPEŞTE BRUMA-N SOARE
Se topeşte bruma-n soare…
Prin grădini,
Pe lilieci,
Stau ciorchini
De muguri plini,
Crisalide verzi din care
Scoate-n vânt corniţe reci
Frunza verii viitoare…
DIN SĂMÂNŢĂ DE ARŢAR
Din sămânţă de arţar
(Ştii c-avea drept aripioare
Solzi subţiri de chihlimbar?)
Printre bulgări se arată
Pui de copăcel sălbatic,
Frunză crudă şi crestată,
Parcă-ntinde un buratic,
Ca să vadă dacă-i cald,
O lăbuţă răsfirată
De smarald…
E PRIMĂVARĂ IAR…
Azi am văzut întâia rândunică:
O slovă ascuţită, subţirică,
Cu care mâna nu ştiu cui
Însamnă pe albastrul cerului
Că iar e primăvară.
(A câta oară?)
De-un băieţel sălbatec şi hoinar
Ce se juca pe sub fereastra mea
Călare pe căluţu-i de nuia.
Era copil străin, al nimănui,
Cu ghete rupte, cu hăinuţă veche,
Dar îşi punea căciula pe-o ureche,
Plesnea din bici şi fluiera haihui,
De parcă drumul tot era al lui.
Într-un târziu, -
Pe-o zi din altă primăvară,
Când vântul dulce clătina copaci
Cu frunză rară, -
Am întâlnit o-ngropăciune de săraci:
Trecea copilul, legănat, într-un sicriu,
Ţinea cruciş pe piept mânuţe mici,
Nu mai avea căluţ, nu mai plesnea din bici…
Deasupra-i, cerul cald şi străveziu
În îmbia-n zadar cu rândunici.
Şi-acum, când toţi ai lui l-or fi uitat,
Când pe mormântul mic s-o fi uscat
Şi cel din urmă fie de tămâioară, -
Eu l-am văzut trecând în primăvară
Călare pe căluţu-i de nuia,
Şi i-am trimis, de la fereastra mea,
Acelaşi zâmbet – ca odinioară.
BĂBUŢA
E primăvară?
Pe uşa strâmbă a căsuţei afumate,
O babă a ieşit pe-afară
Cu şalul vechi în spate.
Când s-a topit omătul din ogradă?
E-un firişor de iarbă pe cărare,
Ori i se pare?
De n-ar durea-o trupul cum o doare,
S-ar apleca să-l vadă…
Întinde mâna sarbădă şi rece,
Să prindă-n ea bănuţii calzi de soare,
Pomana primăverii care trece.
Şi râde-n tihnă… şi-a adus aminte
De-un nepoţel cuminte.
Şi pentru că i-e cald la mâini
Cum nu i-a fost de-atâtea săptămâni,
Zburătăceşte-n treacăt o găină.
Aruncă o privire spre fereşti
Şi, mărunţică, trece drumul la vecină,
Ca să mai afle veşti…
Povestea Babelor
March 3, 2009Versiune ilustrată de copii: pdf
A fost odată o baba uitată de ani şi bunătate, care sălăşuia într-o casă de stâncă sus la munte sus şi Baba Dochia era numele ei.
Aşa de frig era la ea in suflet că umbla tot timpul incotoşmănată cu nouă cojoace.
Ea avea un fecior, flăcău vestit şi de multe fete iubit, pe nume Dragobete. Numai el ce rămăsese la casa babei, şi cu o turmă de oi.
Într-o bună zi, Dragobete îşi găseşte fata cea aleasă, bună şi frumoasă, şi-o aduce acasă.
Dar Baba Dochia nu a avut ochi buni pentru noră, tot găsindu-i cusururi şi căutându-i nod în papură.
În anul acela a venit o iarnă grea, care nu se mai termina. Într-o zi cu ger sticlos de făurar, Baba Dochia îi spune norei că ea a adus iarna cea lungă şi o trimite să aducă flori de primăvara.
Nora pleacă abătută, neştiind încotro să se ducă să găsească flori de primăvara.
Pe drum se întilneşte cu Domnul Mărţişor, căruia îi povesteşte necazul ei, iar Mărţişor îi dă un mănunchi de ghiocei să aducă primăvara babei cu ei.
Bucuroasă de această întâmplare, nora se întoarce de grabă la Baba Dochia cu ghioceii. Era ziua de 1 Martie.
Când o vede Baba Dochia pe noră cu ghioceii, crede că a venit într-adevăr primăvara, şi pleacă cu turma de oi.
Pe drum începe să-şi dea jos câte un cojoc în fiecare zi.
După nouă zile, când baba nu mai avea nici un cojoc pe ea, vremea se întoarce cu un ger aspru de îngheţau şi apele şi pietrele. A îngheţat şi baba, cu oi cu tot. S-au prefăcut în stânci, şi acolo au rămas până în ziua de azi.
Praf de stele peste gene
January 20, 2009Praf de stele peste gene,
Licurici în vise mici,
Şapte purici pe-un picior,
Noapte bună, somn uşor!
Crăciunul copiilor
December 2, 2008de Octavian Goga
Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.
Uite cum: Vă spune Badea…
Iarna’n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca să vadă…
Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo’n cer, la el in tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare…
Şi de-acolo ştie Moşul,
Ce-i şiret el, lucru mare.
Pomul Crăciunului
December 2, 2008Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.
Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Şi zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.
Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!
Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însă Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.
Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.
Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: “Doamne-ţi mulţumesc”.
