de Nina Cassian
Colectia: Poezii pentru copii
Oana a primit o carte;
Pozele-s frumoase foarte.
Uite-un ţurţur, o albină,
O broscuţă, o tulpină,
Uite-un munte, uite-un pom,
O căsuţă şi un om.
Poze sunt nenumărate-
Şi-încă toate-s colorate.
Lângă ele, nişte rânduri…
Oana noastră stă pe gânduri:
Cât mai e pân-o să crească
Şi-o să-nveţe să citească?
Cine pleacă la plimbare
Pierde locul de onoare 
Măi, ghiduşă cărticică,
Chiar de eşti aşa de mică,
Draga mea, cum reuşeşti
Să ne bucuri cu poveşti,
Poezii nenumărate
Cu versuri frumos rimate?
De poveşti ce să mai spun?
N-am văzut ceva mai bun!
Ce pe mine mă inspiră
Să desenez din natură.
Multe lucruri ne înveţi,
Cum să fim copii isteţi.
Un copil din grupa mică
O întreabă pe furnică:
- Ce tot cari, tu, în spinare
Cât este ziua de mare?
Nu ţi-e greu, nu oboseşti?
Stai puţin să te odihneşti!
- Of, nu pot, copile dragă,
Eu muncesc ziua întreagă,
Car, adun în muşuroi
C-am copiii mici… şi-apoi
Ai şi tu părinţi ca mine,
Ştii cât muncesc pentru tine?
Cloşca noastră cea moţată
Este foarte supărată,
Scurmă curtea, răscoleşte
Şi mereu cotcodăceşte
Fiindcă puii ei moţaţi
Tare-s neastâmpăraţi.
Le tot spune şi-i învaţă,
Tot mereu le dă povaţă.
Însă puii-s mici, nu ştiu
Şi tot strigă piu, piu, piu!
A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
“Hai la maica să te joace”-
- “Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.
Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
“-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!”
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-”Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!” Şi s-a dus.
Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-”N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!” Şi-a plecat.
Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toţi au zis de pasări,
Zarzării au zis de zarzări,
Peştişorii, de peştoaică,
Ursuleţii, de ursoaică,
Şerpişorii, de şerpoaică,
Tigrişorii, de tigroaică.
Mânjii toţi au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toţi au zis de nucă,
Cucii toţi au zis de cucă,
Toţi pisoii, de pisică,
Iară eu, de-a mea mămică.
Orice mamă e anume,
Cea mai scumpă de pe lume!
Ce ţie nu-ţi place
Altuia nu-i face!
Uşor de ţinut minte până şi la 4 ani jumate
de Elena Farago
După Jean Aicard
Cot-cot-cot,
Cot-cot-cot,
Fac si eu ce pot, ce pot
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Puii să-mi impac…
Ciugulesc,
Mă zbârlesc,
Si mi-i chem, mi-i chem mereu,
Ca nu-i las,
Nici un pas,
Far’de mine, eu.
Si le-adun
Ce-i mai bun –
Si seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme să-i impac.
Clonc-clonc-clonc,
Clonc-clonc-clonc,
Si-i adorm apoi asa,
Incalziti
Si paziti
Sub aripa mea.
