Cand vantul copacii indoaie,
Si ploua, si-i frig, si ni-i frica,
Fugom la bunica-n odaie,
Noi, doua surori si-o pisica.
Acolo-i caldut si-i tacere.
Ivanul batran dintre usi,
Cu vechile lui laicere,
Ne-asteapta cu carti si papusi.
Bunica ne iese-nainte
Cu zambetu-i blad de bunica:
- „Ei, care mi-a fost mai cuminte,
Fetitele, ori tu, pisica? …”
de Florica Batu
Dupa cum v-am anuntat
am facu un bal mascat.
Vulpea
s-a-mbracat in rata;
o gaina sugubeata
s-a mascat in crocodil
povestind, la toti, de Nil
Iepurila, cel fricos,
s-a legat de bot un os
si tot latra ca Grivei.
Gandaceii, vrei nu vrei,
vor sa para elefanti!
pelicanii, inbufnati
vin sa spuna ca-s… pisici!
Ce mai haz a fost pe aici…!
Ba, veni s-un ursulet
nataflet
deghizat in soricel.
Ce radea curca de el…!
Stiti cum Elu a ghicit
cine este fiecare?
…Dupa cum si-au luat mancare
Se spune că ar fi fost o babă, pe care o chema Dochia.Adică babă nu era ea, ca să vedeţi. Ea era fiica unui împărat vestit şi era aşa de frumoasă că toţi fiii de crai o peţiră, dar ei nici unul nu-i plăcea.
Azi aşa, mâine aşa, poimâine la fel, până ce unul din ei, nici una, nici alta, porneşte război împotriva împăratului, tatăl fetei, îl bate, îl prinde şi se apropie de palatul fetei, căci gândul lui nu era altul decât să pună mâna pe fată.
Biata fată, când a auzit, de frică să nu cadă în mâna lui, s-a dus la o vrăjitoare şi a rugat-o să o prefacă într-o babă zbârcită şi urâtă.
Şi-a luat nişte oi, s-a îmbrăcat cu nouă cojoace, căci era iarnă şi topenie de frig, şi a luat drumul spre pădure. A stat fata, adică baba, nu fata! Zic, a stat, până primăvara, când a dat colţul ierbii. În ziua dintâi a lui martie a fost aşa de cald, că baba şi-a lepădat un cojoc din cele nouă. A doua zi, şi mai cald, şi baba şi-a mai lepădat un cojoc şi aşa până şi-a dezbrăcat toate cojoacele. Dar tocmai a noua zi, când şi-a zvârlit ultimul cojoc, unde începe deodată un vânt aşa puternic, încât o îngheta pe babă şi o preface într-o stană de gheaţă . Pasămite c-o ajunsese vreun blestem de-al lui bietul tată-său.
De atunci a rămas rostul vremii tot aşa schimbăcios în cele nouă zile de la începutul primăverii. Şi tocmai când ai zis Doamne ajută şi ţi-ai lepădat surtucul, atunci te pomeneşti cu câte un pui de geruleţ, ba încă şi cu câte o zăpadă, de nici nu ştii cum să-l îmbraci iarăşi mai degrabă. De atunci a rămas şi vorba că: “să te ferească Dumnezeu de zilele Dochiei!”
de Otilia Cazimir
Muzica Tudor Gheorghe
De pe-o “buna dimineata”
Cu tulpina de cîrcel,
A iesit un gîndacel
Cu mustatile de ata.
Alti gîndaci, marunti si rosii,
Care-si poarta fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm în soare, somnorosii!
Iar pe-un fir de papadie
Ce se-nalta drept, din iarba,
Suie-un carabus cu barba,
În hainuta aurie.
Suie mîndru si grabit
Sa vesteasca-n lumea mare:
-Prea cinstita adunare,
Primavara a sosit!
Bună dimineaţa
S-a sculat si raţa
A făcut un ou
S-a culcat din nou
Preferata lui tata 
