Archive for the ‘Tudor Arghezi’ Category
Zece mâțe
Posted on: June 26, 2023
- In: .1-10 | .poezie | Tudor Arghezi
- Leave a Comment
Zece mâţe-au fost poftite
La un ceai, pe negândite.
Dar, de teamă să n-o plouă,
Poate și de altă frică,
Stă la ușa cea mai mică
Și-au plecat de-acasă nouă.Nouă mâţe-ascultă-aici
Un concert pentru pisici.
Una sforăie pe nas
Și acuma doarme dusă.
Și din toată ceața spusă
Mâțe opt au mai rămas.Opt pisici se duc la rău
Unde-i apa peste brâu
Plină-n fund cu frig și noapte.
Un pisoi, cum a călcat,
Că s-a dus! Și s-a-necat
Și-au rămas cu toate, șapte.Șapte mâţe s-au jucat
A un joc nemaijucat.
Cărămizile, fiind groase,
Au lovit pe una-n cap,
Ca o muche de dulap,
Și-au rămas, din șapte, șase.Șase mâţe din grădină
S-au suit într-o mașină,
Și-n tîrligi, ca în opinci,
Una ne-ncăpând, frumos,
Au lăsat-o-n drum, pe jos,
Și din șase mai sunt cinci.Cinci pisici s-au rânduit
Sus, pe mal, la pescuit.
Hai, mai prinde-l, dacă poți!
Că pe unul l-a furat
Racul cel răscrăcărat
Și-au rămas patru din toți.Patru mâţe, după pește,
Vor să-l prindă între dește
Și cu mâna, vrei, nu vrei.
Una fuge cu un crap,
Să și-l facă la proțap,
Și-au rămas, din patru, trei.Trei pisici, precum se știe,
S-au dus la menajerie
Ca sa vadă un cotoi,
Însă pe cel mai draguț
L-a luat și l-a dus un struț
Și-au rămas pisicii doi.Doua mâţe, chipurile,
Au bătut nisipurile
Toată ziua, toată luna.
Dar o mâţa, mi s-a spus,
A zburat și s-a tot dus
Și-a rămas, din două, una.O pisică de prigoană,
S-a văzut că e orfană,
Singuratică și mică.
Și, bolnavă, s-a culcat.
Nu mai știu ce s-a-ntîmplat.
Nu mai e nici o pisică.
Zece căței
Posted on: October 26, 2022
- In: .1-10 | .câine | .ro | Tudor Arghezi | Zece căței
- Leave a Comment
S-au legat zece catei,
Sa se faca derbedei,
Doritori de-o viata noua.
Unul insa s-a retras
Si din zece-au mai ramas
Buni tovarasi numai noua.Hotarati, fara zabava
S-au si dat la o isprava.
Mai cuminte, cel mai copt
S-a pitit sub cosul mare
Si din noua, prin urmare,
Au ramas, cateii, opt.Opt s-au strecurat tiptil
Intr-un automobil,
Pe sofer, cum l-au zarit,
Ei s-au si carabanit.
Numai unul, mai sfios,
Si cu dintii toti de lapte,
N-a putut sa sara jos
Si din opt ramas-au sapte.Iata-i instalati, in fine,
Cum nu se putea mai bine.
Cand veni proprietareasa
O iau iar la sanatoasa.
Dar pe unu-l insfacase
Si-au rams, din sapte, sase.Cu al saselea catel
S-a-ntamplat ceva la fel.
Ca o fiara care musca
A fost prins si pus in cursa.
E usor sa te convingi
Cum se face ca, deoadata,
Dupa fusta sfasiata,
Au ramas, din sase, cinci.Insa, piaza rea si-aici,
Ca au dat de un arici.
Cel mai bland si mai netot
Intepat a fost in bot,
Si ranitul, ca la teatru,
A iesit schilod din scena
Si ramasera-n arena,
Din toti cinci cateii, patru.Cand au dat si de cocos
In cotetul cu cuibare,
Altul a scapat din gheare
Scarmanat si cocolos.
Si din patru derbedei
Au ramas acuma trei.Crezi ca s-au astamparat,
Dupa tot ce s-a-ntamplat?
Iata-i cum au tabarat
Pe furtunul de stropit
Si l-au tras si l-au tarat
Pana ce a izbucnit
Si pe unul l-a chiorat.
Si din trei catei vioi
Am ramas numai cu doi.Dar cateii pe o punte
Incepusera sa se-nfrunte.
Unul din catei, saracul,
Facand, prostul, pe nebunul,
A venit de-a berbeleacul
Si-a ramas, la urma, unul.Singuratic, trist, mahnit,
Tocmai bine-a nimerit.
Dragalasa de copila
L-a primit la ea cu mila.
Si cand iar s-au intalnit
Toti cateii camarazi,
A fost si mai fericit
Pana-n zilele de azi.
Caci, dintr-unul, hai, noroc!
S-au facut zece la loc.
Niciodata Toamna…
Posted on: September 29, 2010
- In: .cântec | .en | .poezie | .translation | .versuri | .video | Niciodata Toamna... | Tudor Arghezi | Tudor Gheorghe | _toamna
- Leave a Comment
Versuri: Tudor Arghezi
Muzica: Tudor Gheorghe
Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e campul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Palid asternut e campul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, risipesc in sus,
Foile-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vina sa asculte-ndemnul neinteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.
Creion
Posted on: February 24, 2009
- In: .poezie | .ro | Creion | Tudor Arghezi
- Leave a Comment
Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.
Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.
Cântec de adormit Mitzura
Posted on: February 7, 2009
- In: .audio | .cântec | .poezie | .ro | .versuri | .video | Cântec de adormit Mitzura | Tudor Arghezi | Tudor Gheorghe | _cântec de leagăn
- Leave a Comment
Muzica: Tudor Gheorghe
Audio: triluliu
Doamne, fa-i bordei in soare,
Intr-un colt de tara veche,
Nu mai nalt decat o floare
Si ingust cat o ureche.
Si-n pridvor, un ochi de apa
Cu o luntre cat chibritul,
Ca-n crampeiul ei sa-ncapa
Cerul tau si nesfarsitul.
Da-i un fluture blajin
Si o broasca de smarald.
Si-n padurea de pelin
Fa sa-i stea bordeiul cald.
Si mai da-i, Doamne, vopsele
Si hartie chinezeasca,
Pentru ca, manjind cu ele,
Slava ta s-o smangaleasca.
Si cand totul va fi gata
S-o muta la ea si tata.
Fetica
Posted on: January 20, 2009
- In: .albina | .poezie | .ro | Fetica | Tudor Arghezi
- Leave a Comment
Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tau, fetică
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr’ să ştii,
Ai făcut bijuterii
Şi minuni în toată clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Nu te lauzi cu ce faci.
Tâlharul pedepsit
Posted on: May 13, 2008
- In: .animale | .poezie | .ro | Tâlharul pedepsit | Tudor Arghezi
- Leave a Comment
Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.
El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş.
Nu ştiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.
Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot până la coadă
Tăbărate mii, grămadă,
Şi l-au strâns cu meşteşug,
Încuiat ca-ntr-un coşciug.
Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toţi micii împreună.
(1954)
Prisaca»
Zdreanţă
Posted on: March 26, 2008
- In: .ro | Tudor Arghezi | Zdreanţă
- Leave a Comment
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
– “Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. – “L-a mâncat!”
“Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte.”
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
“S-a făcut a dracului!”
Alfabetul
Posted on: March 17, 2008
- In: .alfabet | .poezie | Alfabetul | Tudor Arghezi
- Leave a Comment
Cine vine mândru şi călare
Şi nici cal măcar nu are?
(M)
Urechile au crescut
Pe măgarul nevăzut.
(V)
Ce borţos şi ce fudul
Şi niciodată sătul!
(B)
O să-ţi fac o întrebare:
Cine-i gol rotund şi mare?
(O)
Ca să-i rămâie peltică
I-a rămas limba mai mică.
(F)
Mi-a venit de la părinţi
Un pieptene cu trei dinţi.
(E)
Are la buză un glonţ
Sau un păr cu scârlionţ.
(G)
Fuge după coadă
Şi n-o poate prinde.
(C)
Cine seamănă din voi
C-un căţel de usturoi?
(D)
Deşelat răscăcărat,
Spune, cum te-am botezat?
(H)
Îi atârnă, de căldură,
Până-n praf limba din gură.
(R)
Râma o literă ştie
Şi numai pe ea o scrie.
(S)
Aţi văzut cumva să stea
Băţul drept fără proptea?
(I)
Cobiliţa din spinare
Îi stă-n cap şi nici nu-l doare.
(T)
Vine şchiop, dar umblă bine:
Aşa şchiop nu-i orişicine.
(N)
3 s-a-ntors de-a-ndoasele
Să-şi numere oasele.
(E)
Ca să nu-i rămâie goală
Inima, i-am pus pedală.
(Q)
Cine-i chior şi cine are
Ochiul lui între picioare?
(A)
Sînziene 