Cand vantul copacii indoaie,
Si ploua, si-i frig, si ni-i frica,
Fugom la bunica-n odaie,
Noi, doua surori si-o pisica.
Acolo-i caldut si-i tacere.
Ivanul batran dintre usi,
Cu vechile lui laicere,
Ne-asteapta cu carti si papusi.
Bunica ne iese-nainte
Cu zambetu-i blad de bunica:
- „Ei, care mi-a fost mai cuminte,
Fetitele, ori tu, pisica? …”
Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sătbătoare…
Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…
Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!
de Otilia Cazimir
Muzica Tudor Gheorghe
De pe-o “bună dimineaţă”
Cu tulpina de cîrcel,
A ieşit un gîndăcel
Cu mustăţile de aţă.
Alţi gîndaci, marunţi si roşii,
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm în soare, somnoroşii!
Iar pe-un fir de păpădie
Ce se-nalţă drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
În hăinuţa aurie.
Suie mîndru si grăbit
Să vestească-n lumea mare:
-Prea cinstită adunare,
Primăvara a sosit!
