Dragi mi-s cântecele mele
Măi măi măi şi d-aolică măi
Că simt ţara mea în ele
Măi măi măi şi d-aolică măi
Când îi zici o foaie verde frunzişoară
Parcă simţi c-o rupi de-aici din inimioară
E de-a ta
Ai crescut in ea
Și la bune şi la rele
Când auzi una de-a noastră zisă bine
Parcă simţi cum saltă pietrele sub tine
Măi măi măi
Dragi mi-s cântecele mele, măi
D-aolică măi
D-aolică măi
D-aolică măi
Măi drag mi-i doina a cânta
De mi-o zicea măicuţa
Iancule Jianule
Iancule Jianule
Mai ascute-ţi armele
Că te-ajung poterele măi
Și-apăi ui-ţi-i drag bădie
Fetiţa-mbrăcată-n ie
Fetiţa-mbrăcată-n ie
Când cântă de veselie
Foaie verde de-aluneasă
Leliţă cârciumăreasă
Ai o fată mai frumoasă
Să-mi aducă vin pe masă
Ba am fată şi flăcău
Dar mai bine-ţi aduc eu
Dragi mi-s cântecele mele
Măi măi măi şi d-aolică măi
Că simt ţara mea în ele
Măi măi măi şi d-aolică măi
Când îi zici o foaie verde frunzişoară
Parcă simţi c-o rupi de-aici din inimioară
E de-a ta
Ai crescut in ea
Și la bune şi la rele
Când auzi una de-a noastră zisă bine
Parcă simţi cum saltă pietrele sub tine
Măi măi măi
Dragi mi-s cântecele mele, măi
D-aolică măi
D-aolică măi
D-aolică măi
Foaie verde şi-o sibică
Foaie verde şi-o sibică
Trenule maşină mică
Unde-l duci pe Ionică
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Trenule maşină mică
Unde-l duci pe Ionică
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Tu mi-l duci şi-l ocoleşti
Tu mi-l duci şi-l ocoleşti
Din Craiova la Piteşti
Şi-l dai jos la Bucureşti
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Din Craiova la Piteşti
Şi-l dai jos la Bucureşti
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Trenule n-ai avea parte
Trenule n-ai avea parte
De şuruburile toate
Şi de şina de sub roate
Mărioara lui nenicu’ măi măi
C-ai dus pe neica departe
C-ai dus pe neica departe
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Trenule de când l-ai dus
Trenule de când l-ai dus
Eu într-una am tot plâns
Eu într-una am tot plâns
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Trenule de cind l-ai luat
Eu într-una am oftat
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Şi iar verde de-o sibică
Trenule maşină mică
Unde-l duci pe Ionică
Unde-l duci pe Ionică
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Că-l tot duci şi-l ocoleşti
Din Craiova la Piteşti
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Că-l tot duci şi-l ocoleşti
Din Craiova la Piteşti
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Şi-l dai jos la Bucureşti
Şi-l dai jos la Bucureşti
Mărioara lui nenicu’ măi măi
Doina din ce s-a făcut
Dintr-o gură de mic prunc
L-o lăsat maica dormind
L-o aflat doina zicând
Culcă-te puiuţ micuţ
Scoală-te mărişoruţ
Culcă-te şi te abuă
Până mâine-n dalbă ziuă
Şi te culcă şi adormi
Până mâine-n dalbe zori
Abu abu abua
Abua ţucu-l maica
Dormi puiuţule te-alină
Maica-i dusă la făină
Puişor cu ochi de mure
Maica-i dusă la pădure
Ţi-a aduce gătejoare
Şi ţi-a face scovergioare
De ti-i purta binişor
Ţi-a aduce-un puişor
De ti-i purta binişor
Ţi-a aduce-un puişor
Un puiuţ de rândunea
Cu tine s-a abua
Abu abu abua
Abua ţucu-l maica
Nu te teme tu de zmei
I-a goni maica pe ei
Nici de zmei nici de moroi
Maica nu-i lasă la noi
Nici de zmei nici de moroi
Maica nu-i lasă la noi
Nu te teme de moroaie
Cârtiţoi si cârtiţoaie
Cârtiţoi si cârtiţoaie
Că le dă maica bătaie
Veronico,Veronico,
Fata buna si cuminte
Pentru tine, veronico, traista este darul meu.
Ea e plina de povete.
E o traista fermecata! Poate multe sa te invete, daca o asculti mereu!
A oricui poate fi si a lui si a ta.
Doar daca intr-o zi poti spune asa:”Eu sunt harnic si bun
Sunt viteaz si indraznet,
Cuminte si bun sunt oricand.”
Ea e plina de povete si in orice imprejurare poate multe sa te invete daca o vei asculta.
O primesti numai o data, la o zi de sarbatoare; e o traista fermecata…..
Veronico e a ta !
A oricui poate fi si a lui si a ta doar daca-ntr-o zi poti spune asa:”Eu sunt harnic si bun, sunt viteaz si indraznet, cuminte si bland sunt oricand!”
Ea e plina de povete si in orice-mprejurare poate multe sa te invete daca o vei asculta
O primesti numai o data la o zi de sarbatoare…
E o traista fermecata.
Veronico e a ta !!
Zana buna si frumoasa mi-ai adus o bucurie
Traista care mult imi place sï am s-o ascult mereu.
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
- “Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - “L-a mâncat!”
“Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte.”
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
“S-a făcut a dracului!”
